A Murella in Cuncertu u 29 ghjugnu a 16h30 a a Pitié-Salpétrière
Giugno 23, 2008
A u mese di ghjugnu fiurisce a murella. N’avemu in Parigi trè fiori spannati chi sò riuniti ne un gruppu musicale. A u prugrammu : Canti sacri, paghjelle, cumposizione uriginale. Se vo vulete esse testimoni di a trasmutazione di u sonu musicale in luce, venite u 29 di ghjugnu a a Cappella di a Pitié-Salpétrière (Boulevard de l’Hôpital, Parigi u 13emu) a 16h30. L’intrata hè libera.

A Filetta bracaneghja à l’Europeanu
Giugno 3, 2008
Quandu andate à stà à sente a Filetta, per esempiu ne una salla di spettaculu parigina, puderete pensà ch’ella ci manca qualcosa, diciaremu un quadru di chjesa corsa chi risaltarebbe i canti sacri. Ebbeh, u miraculu ghjè chi, a Filetta, u quadru, pare di avessilu strascinatu da a Corsica. Chjuvite una cria l’ochji è site subitu traspurtati à l’Uratoriu Sant’Antone a mezu a Citadella di Calvi.
A leghje u prugrammu, u cuncertu parerebbe una bulighjata – sta sera qui dissimu una bracanatura – di vechju è di novu. In vera, fubbe un ordine suttile chi tense contu di u strumente principale di u gruppu : a voce.
Perchè l’arte di a Filetta, ghjè l’arte di a voce. Cantatori sò ? Nò ! Sculpiscenu e vibrazione di u spaziu musicale cu e sò voce, cume u scultore maneghja u tagliolu. A certi mumenti, e sò voce si cumponenu pian pianinu è quasi à a perfezzione. Hai u sentimentu di un corpu solu chi canta cu una voce multiplice. Un’ hè per quessa chi a Terza, Paulu Giansily, tenia sempre Ghjuvanluca Geronimi da a cinta ?
Ghjuvanluca Geronimi sona straordinariamente. Quandu ha cantatu solu un
cunstrastu tra un omu è una donna gelosa cu passagi aspri è d’altri patetichi, forse a ghjente un ha micca capitu i cambiamenti di tonu , ma ellu !, i facia risaltà veramente bè.
U cantu sacru georgianu, Alilo, mi fece ancu sorte duie lacrime per via di u mischju di e voce chi riescinu à crià armoniche stupende chi parianu vene da u trafondu di l’anime o magaru direttamente da u paradisu.
Stu concertu m’ha rifiatatu.
A Filetta hè ammirabile perchè, forti d’avè studiatu è capitu a musica pulifunica tradiziunale, crianu (ricercanu) cumposizione uriginale di voce chi ghjovanu più che bè, quandu l’altri gruppi un facenu che interpretà u ripertoriu o s’elli cumponenu, sò canzone di stilu “folk” ò “pop”.
Arrivata in Vetta di Muru (Muntagna IV)
Aprile 13, 2008
M’arricurdaraghju di a discitata à a Menta, quandu a mane inbiancheghja a notte cume s’ella avessi rivucatu un stagnò rebbiu di latte frescu muntu. Eppò si pèsa a tela nantu u spettaculu di a Sarra Piana chi apparse a prima à mezu à una curona gigante di cime acute.
Curscinchi, ne sti lochi, ne truvaimu pocu è micca che i niulinchi cume l’aschesi eranu piuttostu in brama di piaghje pè l’impiaghjera. L’aschesi ebbenu i sò lochi indè l’Agriate mentre che quelli di i niulinchi funu in Galeria è Mansu. Figuratevi a sucietà corsa di st’epuca, induve e cummunità muntagnole avianu tessutu leie abbastanza forte pè assicurassi diritti nant’à terreni cusi luntani. Ci fubbe di sucuru una spezia di guvernu pè mantene sti diritti è regulà e litiche.

D’altrò, u pastore chi avarebbe cantatu, a prima volta, u Diu vi salve Regina, Salvatore Costa, era curscincu. Ma cumu ghjè, chi st’innu ghjunse da Napuli à Niolu ? Quessa ferma misteriosa ! Chi pò spiegà perchè st’affare hè stalvatu à Niolu è micca indè u Nebbiu ò a Castagniccia, più vicini di e pieve ricche. L’irunia di a Storia face chi, ciò chi diventò l’innu di a Corsica, fu cumpostu à l’iniziu da Adhemar de Monteil, vescu guerrieru di u “Puy” chi cummandò a cruciata di 1095. Eppò fu tradottu in tuscanu da San Francescu di Geronimo.
Aviamu u sentimentu fugace chi, dopu una nuttata qui, teniamu in capu une poche di st’idee. Signi unu, ci arrizzaimu, ci stensimu a nostra membratura, è dopu avè ricuperatu una cria di sciultezza, ci appruntaimu un sdighjunu à a misura di i nostri stomachi muntagnoli. Nisunu cappiò una parolla, stupidi chi eramu d’avè passatu una nuttata cusì riparatrice.
Ringraziavamu in silenziu e fine trapunte è i guanciali ch’aviamu arricati indè i nostri sacchi. In trè quattru è sette, pulìimu u locu è ci messimu in ballu, rifiatati, pè una nova ghjurnata di spassighjata. Revenuti à a bocca di a Sarra Piana, pigliaimu a strada di e cime.
Eccu sopra, una foto di i mò amicacci i pena forma. S’avvede, daretu, i pinzi di i ghjuielli supranati da a cima à i Mori. Passaimu a matinata un pede indè l’aschese è l’altru indè u Niulincu. Arrivaimu pè meziornu à a bocca à a Maria. Ci femu a cullazione à l’agrottu di u scogliu quadratu è gigante chi dete u sò nome à u locu.
Stomachi cume otre trapiene, a ci pigliaimu capu in ghjò versu a surgente di Vetta di Muru. Viaghjendu, pensavamu a i disgraziati, i dannati, casticati da dulori morbidi, chi fecenu a listessa strada, da Niolu ò da Ascu, affunati à una mula.
Arrivaimu à e casette di Vetta di Muru à l’agrottu di i pentoni rossi di a Cima à i Mori. Lelè avia pruvatu à lampassi nè un discorsu ceremuniale, ma fu subitu tagliatu à l’accorta da a sulennità di u locu chi pare tuttu una catedrale naturale. Posimu i nostri sacchi indè una casetta, é partìimu à esplurà a valle chi, a ci avianu detta, sbocca à a funtana di a Manicella. Ghjacumu, ellu, stete pè appruntà u campamentu mentre chi noi altri pruvaimu à tuccà u ghjargalu in fondu à a valle (a foto di sottu) pè truvà l’escitochju. Ghjunti quà ghjò, ci ciuttaimu ne una aqua linda è fresca. Ma a strada che nò cercavamu, era smarita ne a machja è i pentoni. Stetemu sbrisgi. Quandu ci accorsimu chi u celu insanguineghjava i nuli cume s’ellu fussi statu un assassiniu ò una tumbera, pigliaimu a strada di ritornu.

Cena di i Corsi Paragini u 28 di Marzu
Aprile 4, 2008
Ne i paesi di divizia, cume i nostri, più nisunu face cena pè calassi a fame ! A ’st’ora qui, a ghjente hè in brama di vita suciale.
L’anziani rumani a si passavanu stesi nantu à un bancu cunfurtevule. Indè u Satiricone, Petrone, u cunsigliere di l’imperatore Nerone, rappurtò chi, à mumenti chi Trimalcione chjuccò i diti, un schiavu li fece passa un catinu ch’ellu si sudisfece, dopu li presentò un bacile pè rinchjarassi e mani è e si stughjiò nantu u ciuffu di un altru servu prima di ripiglià u banchettu.
In Gerusalemme, Bartulumeu, Ghjacuminu, Indria, Matteu, Taddeu, Simone, di quantu à elli, un funu attirati ne da u pane azimu ò ne da u pesciu tramagru. Si attavulonu intornu à Gesù pè stà à sente e sò ultime parolle è cercà da capisce u sò messagiu.
In Corsica, in certi paesi, a cena si facia à a sfuriaccera pè subitu passà “Dopu Cena”, a stonda impurtanta secondu u scrittore Antoniu Trojani, induve si cuntò stalvatoghje .
Forse u solu à saziassi, facendu cena, fubbe Tistan Tzara chi tagliò à pezzi l’aloni di i Santi è i si manghjò cume pastizzi.
Ma un s’hè ancu parlatu di a cena di u gruppu de i corsi parigini di Facebook. Riescinu à piglià l’usu cumpletamente à l’arritrosa quand’elli manghjonu diritti, pigliendu un tempu smisuratu, quand’elli si techjonu di carne purcina, di furmagli è di fiadoni, u tuttu bagnatu di vinu rossu primaticciu. A scena di stu stalvatoghju fu u Spaziu Cirnea chi pè una sera fu trasfurmatu né una spezia di nave felliniana.
A u timone di stu bastimentu truvaimu à u cumandante Lisandru, un ufficiale di valore, chi, pè stà à buleghju cu i passageri, si tense u custumu citadinu. Un avete digià vistu “sti filmetti, la croisère s’amuse” ? Eh bèh, ’stu cumandante s’assumigliava à Lisandru : una cria scavulatu, pigliendu tuttu à a risa, ma intornu firmatu seriu cume un ciocciu.
A cummissaria di bordu, Letizia, strinta ne u sò uniforme rossu, un cappiava una seconda l’imbarcatoghju di l’oghju. A dece ore di sera, quandu si prisentò un giramondu chi cercava a Manciuria urientale, u muschittò di un sguardu seccu, armatu di spechjetti luccicanti di diamanti, è u messe fora senza pietà. U restu di u tempu s’impenserì di i scarpi di certi passageri.
U primu tenente, Chris, s’occupava di tuttu ciò chi tuccava à u manghjà è à u beie. Passava da davanti in daretu à i banchi cume un balladore urientale, girandu à mezu à e done, e sò mani piene di roba é di liquidu chi figuravanu arabesche. Ma s’ellu fussi un eunucu, nisuna a pudia ne dì, ne sapè.
Un gruppu di trè tenenti, Saveriu u longu, Saveriu u finu è Sebastianu l’untu é finu (cume tutti i balanini), era in veglia, allora chi u battellu viaghjava à mezu à iceberghi tamanti. Stetenu tutta a serata sereni tra i passageri spenserati.
Cumu si face chi Metis, a dea di a ragione è di a prudenza, ebbe fattu una dea cusi cumplessa di Atena, dea di a guerra è di l’intelligenzia, ma prottetrice di l’attività materiale, di l’arti è di a litterature. S’ellu un fussi sumigliante à una caricatura di Daumier, Sarkozy avarebbe avutu ’stu carattaru. Ma indè u gruppu dei corsi parigini, ci sò Violaine è Anna Chjara chi, ancu di grazia, rilevavanu u sò livellu.
Eppò c’hè Vannina, stupefacende diletta, chi, cu e sò parolle legere è grave, incantava li uni pochi passageri accungracciati in giru à ella. Ma quale si rese contu chi certi temessinu l’affaccata di Sampieru ?
U sgiò amirale di sta flotta ghjera Petru-Ghjuvanni, ieraticu barbutu, sempre cuntentu cume un pichju da quant’ella tocca à a Corsica. Tra a cucina é i banchi, u sò equipagiu ghjera à fondu pè pruvede i manghjoni é e cunvitate di roba fresca fresca. Ma, à un’or’é mezu fece passà à u cummandante l’ordine di cala u bastimentu, quessu u messe subitu in ballu é chjose sta seconda edizione di a Cena di i corsi parigini.
Focu à a ceppa.
Cuncertu di a Murella u 6 d’aprile 2008
Marzo 27, 2008

I visitadori chi un hanu micca vistu a Corsica à u Salone di l’agricultura quistannu, ch’elli si comprinu un paghju di spechjetti ! Micca unu, neancu duie, mancu tre, ma almenu sei o sette “stand” trà carchi di carnugli purcini, di casgi, biscotti, oliu, è tante è più, accungracciati, parianu un paisolu piantatu à mezu à u cumbugliu pariginu. Erisera, à parte di sett’ore, principiò a notte di l’agricultura. Una mez’ora dopu, ind’u quartiere corsu, detenu un segnale di a festa.
Se mai, uni pochi un avianu micca vista à Corsica, omancu avianu à sentela ! Parechji musicanti si messenu in ballu, c’era Regis Gomez, Petru Santu Guelfucci, è un altru di quale mi scappa u nome. Intunonu tutte e canzone e più famose di e Voce di a Gravona, di Canta u Populu Corsu, di i Chjami Aghalesi, di Petru Guelfucci, ed altre è tante. C’era un ambiente tremendu, una mansa di ghjente ricapizzati intornu à i musicanti sciaccamanavanu è cantavanu ad ogni ripigliu.
U mondu un cessava di ghjunghje. In piena serata, Petru, u babbu di Petru Santu, sortì u nasu. Subitu ci fu una tale uvazione ch’ellu un pudì rifusà di canta anch’ellu. Quandu ribombonu e prime parolle di u “Lamentu di Cursichella” mi fecenu corre un tremitu nantu à u spinu. A voce venia da duie metri da me. Se un pudessi sente u soffiu, mi tuccavanu e vibrazione. Ghjera una voce alta è chjara chi cullava è fallava nantu à u versu currente, à listessu tempu piena di forza è di chetà. Un mumentu cusi mi rese d’accunsentu di dì chi u Cantu ghjè l’Omu è chi u rispechjà. Mi parì allora cume d’esse empiutu da una cria d’anima sermanaccia.
O zitelli, quasi tre ore di musica è di canti ! Tenenu a funa i nostri cantarini ! i Baschi pruvonu d’avvicinassi cu una fanfara indiavulata. Ma si sfiatonu prima di disturba a festa. E cusi durò fine à ondeci ore di sera. Partìimu cu u sentimentu di una sera riesciuta.
PS. Durante sta serata, ebbi u piacè d’incuntrà à Petru-Ghjuvanni Luccioni. U sò libru “Tempi fà” hè veramente una somma nant’à u nostru usu è a nostra cultura. Mi cunfidò ch’ellu sara à u prossimu salone di u Libru di Parigi, u 15 è u 16 di Marzu, pè e dediche.
![]() |
Rivoluzione Corsa in Levallois
Dicembre 16, 2007
Mi pensava di ghjunghje à mezu à u cumbugliu tra Corsi è cuntinentali. Ma u tempu di a rivoluzione hè bellu passatu, appena s’ella fubbe una spinta à l’intrata di u “Palais des Sports de Levallois”. U spettaculu paria un culossu à l’americana : trenta cumedianti è cantadori, nomi cunnisciuti, un cartellone tamantu tamantu nantu u frontispiziu di u “Palais Marcel Cerdan”. Arrivati quà-là, vestuti cume prìncipi americani, ci truvàimu circundati da u silenziu è da a quietà di u foriporta pariginu. A facciata sfacciata un purtò ne cartellone ne annunziu. A l’intrata c’era solu u tavulinu cupertu d’affissi, di CD, cu un cartulinu rusulatu scrittu cu “VIP”. Da sicuru chi ci aspettavanu à noi i Corsi !
Noi, corsi americani, un cunniscìamu à nimu, piazze pigliate è belle pagate, ci truvàimu à mezu à un ginnasiu di pugilatu trasfurmatu apposta pè l’uccasione. Quandu i lumi s’accesenu, eramu partuti pè 2 ore di spettaculu. Quellu chi, à u principu, un sapìa una parolla di a Storia di Corsica, escerebbe cu pocu di più. Eccettu u votu di e donne è qualchi nomi cume Marboeuf, l’argumentu di l’opera ghjèra piuttostu una visione d’artistu. In fattu, a parte maghjò di a rivoluzione corsa stalbò contr’a Genuva da 1729 à 1767, Paoli, u figliolu, apparse solu a partesi di 1755. L’artistu un s’hè interessatu che à st’ultima parte, è sopra di tuttu, à u persunnaggiu di Pasquale Paoli.
Pasquale Paoli, u babbu di a patria, u omu straordinariu : ginerale curagiosu, omu di Statu è di statura mundiale, in avanza nant’à u sò tempu ! votu di e donne, dichjarazione di i diritti umani, accoltu di strangeri giudei è musulmani ! Chi furtuna che un omu cusì caschessi appuntu nantu à a Corsica !
I quadri di u spettaculu si seguitònu à mezu à una scena chi figurava un ospidale pischiatricu. Fattu di canti, di balli, di cumbattimenti di spadaccini, signi quadru era bè costruitu è esiguitu da ghjenti di talentu qualsiasi cantadori, ballerini, cumbattenti, cumedianti. Certe voce, sopratuttu di donne, ci echeghjiavanu in fondu à u corpu.
A un mumentu, allora chi una veduva pumposa intunava un lamentu singhjuzzosu, eccu a sunurizazione chi si messe à sciappittà. I microfoni parianu più fatti pè cummentà i pugilati che pè sparghje à voce cantata. Face che 60% di u spettaculu fu datu in “play back”. Chi peccatu vistu u talentu di l’artisti ! D’altronde, di parechji nomi chi eranu nantu à l’affissi, un s’hè intesu che un arrigistramentu. Di Ciosi, Micaëlli, Simeoni, mancu un pellu !
L’ultimu quadru fù pè u “Diu vi Salve Regina”, pè stu pocu hanu staccatu e prese di i microfoni, è hanu datu di a voce. Hanu ricevutu una bella mansa di sciaccamani méritati. Sarebbe statu ancu di megliu di prisentà signi unu di sta quarantina d’artisti chi hanu fattu una prestazione più che unurevule.
In poche parolle, un bellu spettaculu chi patì di una cattiva urganizione è di un ingeniere di sonu sgalabatu. Speremu ch’ellu si migliuressi pè dà tuttu u sò putenziale.
Powered by ScribeFire.
![]() |
Extrait sur daylimotion : La révolution corse [15-12-2007]
envoyé par Miki_
Extrait sur daylimotion : Revolution Corse 1hournal de 13h sur TF1 – 11 Décembre 2007
envoyé par Adecec
Arapa in Vincennes
Novembre 3, 2007
Da sicuru, un fuste micca andati à stu cuncertu privatu datu à u Spaziu Daniele Sorano in “Vincennes” stu 27 d’ottobre. Aghju avutu a furtuna di tuccà un’invitazione à l’ultimu mumentu. Un aghju rifusatu, pensate puru : Ghjacumu Culioli, Don Matteu Santini è Ghjuvan Carlu Papi. U grupu Arapà ghjera quasi à u cumpletu, un mancava che Ghjuvan Michele Panunzio.
U teatru era pienu à tappu à a vera moda corsa : tutti eranu amichi è amichi d’amichi. Ghjera una riunione di famiglia tamanta. E parolle di l’artisti ghjeranu à u piacè. Si parià una veghja cume indè i tempi, cu tuttu un paese accoltu. Aviste dettu a vostra, ch’elli hanu da canta a soia. E cantatu l’hanu puru, à listessu tempu veri prufissiunali è appassiunati di a Musica è di a Corsica.
Sta sera qui si sò fatti piacè pè u notru piacè. Tre voce eccezziunale ! Ghjuvan Carlu ci lampò una voce chjara, massicia, bè posta chi un trimuleghja manch’appena. Ghjacumu sciaccò un tonu putente, altu, chi venia da u fondu di l’esse, è chi ci pigliò à l’ossi. A voce di Don Matteu s’assumigliò à u granitu di i sentinelli. Pensate quantu e canzone si sò campate da sorte di sti petti bramosi.
I trè artisti pigliònu i spettadori da a manu e li fecenu fà un viaghju indè u sò universu fattu di passione di a Musica è di quella di a Corsica. Aghju capitu subitu che se Ghjuvan Carlu saltava cume una pucia ghjera u spechju di ciò chi accadì indè u sò capu cu l’estru musicale. I culori ghjeranu diversi, certe volte legeri, d’altre gravi. Ebbimu ancu à Florian di a star academia chi ci ha cantatu “without you” di “U2″. E tuttu u mondu ha ripigliatu in core.
Cume à l’ultima canzona, Diu vi Salve Regina, a ghjente arritta, à mezu à i sciaccamani chi un finianu micca, cantò tutti insemi u nostru innu. U teatru trimava dapertuttu.
Allora, vi sentite una cria gelosi. Pudete sempre cumprà unu di i sò dischi.
Powered by ScribeFire.
Chjami aghjalesi
Novembre 3, 2007
U sole pesava quant’ un piombu nantu à i boi affannati da u tribbiu. Indè l’aghja, u granu trasaltava à mezu à a paglia, allora chi i paisani laziosi, staffile in manu, assicureghjinu chi a tribbiera giressi tondu. A gioia di gode frà pocu u stantu di l’annu, dete forza à e voce aghjalese chi adundonu u circondu.

Eiu, cume tanti corsi parigini, fui luni sera passata à u caffè de i sporti in Parigi, pè stà à sente à u grupu miticu di u riacquistu. A l’usu campagnolu, e manovre accadonu à u bancu, dopu uni pochi colpi di whisky, di champagne è di vinu. Ciò ha dì prima chi u locu un hè micca male, chi si manghja bè à bon pattu, avìamu tutti quanti pruvatu. Quandu e voce funu riscaldate, i chjami pudinu principià. Ricapizzati di punta à u bancu, intornu à una chitarra, i cantadori si messenu à suffià u ventu è u tonu di e sò canzone à voce spurgulate. Parìa ch’elli avessinu sempre u fiatu di sò vint’anni à l’usciu di u liceu.
L’avete cunisciuti ? funu i Chjami Aghalesi. Un ci site micca stati, neancu a u cuncertu u lindumane à Lagny ? Disgraziati chi vò site ! Eiu, mi n’arricurdaraghju pè un bellu pezzu d’ista serata.
Powered by ScribeFire.
![]() |
A Murella in cuncertu u 30 di settembre a Massy (Essone)
Settembre 17, 2007
Un fuste micca andati à sente cantà a Murella di ghjugnu, allora prufitate puru di stu novu cuncertu pè scopre iste voce feminile ch’incantanu a paghjella. A u programmu, Canti sacri : un “Perdono Mio Dio” chi ribomba cu a u listessu tempu una dulcezza strema è una forza emutiva tamanta, Canti prufani : nanne esquisite chi cuprenu di seta l’unghje acute di a zerga, lamenti induve e lacrime acitose chjamanu a vindetta.
Allora venite à stalle à sente a dumenica u 30 di settembre à a ghjesa Santa Maria Maddalena di Massy (Essone) à parte da 16h. L’intrata hè libera, una questua sara urganizata da l’associu di a ghjesa.
![]() |
Powered by ScribeFire.
