Vetta di Muru è fine (Muntagna V)
Maggio 2, 2008
Stampiumbatu da pentoni monumentali, un petricaghju si stende affiancatu à a pendita ripida di a Cima à i Mori. Ghjunghendu da a bocca à a Maria, pare che in certi lochi e petre fussinu assestate. Allora l’ochju appoghja una cria è avvede e casette. E prime, in cima, sò schierate. Tre ! Una à cantu à l’altra ! Una quarta, di latu, sta appena di sottu. Una lenza, davanti, face un rimpianu chi apre un spaziu cumunu sumigliante à una piazzetta. Una cria più luntanu, si ne trova torna duie è duie quindi, tornane una quì è un altra quà là. Ne aviamu cuntatu dece.
Francatu u paisolu postu à sulana, tuccaimu a pareta di u Dente. Da una faglia culussale, chi pare d’esse stata tagliata da a prupria spada di San Michele, sorte una surgente. L’acqua hè chjappa da duie vasche attundate chi parenu tamante bagnarole in capacità di cuntene parechje persone.
Chi malanni afflissenu i nostri avi per ch’elli culessinu à campà ne stu locu minerale ? Vetta di Muru stà nantu à l’aschese, ma ci venianu i Curscinchi, i Castigliunesi, i Uppulaschesi è i Moltifinchi. Quessa spiegarebbe a lucalizione di signi casetta ne u locu, signi paese avendu i sò posti è i so diritti.
Dicenu ne u rughjone chi ghjera un locu di cura pè ghjente minata da i calculi ò suffrendu di u fecatu. Di sicuru, i malati chi ghjunsenu quassù, s’elli un fussinu micca morti in viaghju, un ci pudianu che rifiatassi.
A me, à volte, mi toccu à pensà che, a cert’epuche, fubbe dinò un agrottu di fughjaschi, ribelli, banditi d’onori, for di legge, paolisti. Curati da i parenti fermati in paese, ci passavanu un cusì longu tempu chi fecenu, ne a pareta vicina à u paisolu principale, un picculu oratoriu ‘ncu una vergine bianc’à u bambinu. Ancu senza u Circinellu, i Corsi ebbenu sempre u bisognu di girassi versu a Vergine pè para i danni ò pè cacciassi da i mali.
Eppò, perchè un sarebbe micca ne ’stu locu, davanti ’sta vergine, chi u curscincu, Sebastianu Costa, avessi impruvisatu pè a prima volta, u Diu Vi Salve Regina, chi diventò l’innu corsu ? Eccu un mitu tamantu, ma ghjè propriu u nostru.
A ci pigliaimu da u Moltifincu, a Bocca à a Scaffa, u stazzu di Bradani induve ci fecimu un veru caffè, a Bocca à Chjusura, a funtana di a Truppilata – a salute à i nostri antenati ! -, a Bocca à a Paula è a Tizarella induve aviamu lasciatu e nostre vitture.
In Bradani, riguaraimu u saccu di notte di a nostra amicaccia, Francischina. Quandu, subitu entrati ne a capanna, sentìimu u pientu di un tupighju, smagritu, ingabbiatu nè u stagnò induve cridia di techjassi. Appena liberatu, scappò cume una saetta. Ci rammintò che u peccatu d’ingurdizia pò esse murtale.
Un m’arricordu micca che, di falata, aviamu fattu tanti discorsi, rataghje che no simu. A brutezza è a puzza ci circundavanu, cume giramondi alluntanati, di poi un longu tempu, da e sò case. Eramu techji di a Natura, ma troppu stroppia, è ancu Lelè era bramosu di ritruva a sò famigliola. Ghjacumu, ellu, sarebbe statu una criarella di più ancu s’ellu avessi tracarcu a sò scatula à foto. Michele avia smenticatu u sò rilogiu, di un parlà di u tempu, u rendia un pocu sbalurditu. Ed eiu, pocu à pocu, revenia à a vita cristiana.
Muntagna I (A partenza.)
Febbraio 9, 2008
E stelle accendisenu i so fucarelli à u tempiu di a Natura ! U fucone pigliò forza è fasciò da un caldu dolce dolce i corpi sbalurditi. Appena a notte avessi sfrumbulatu u so pilone foscu sopra u bellu celu turchinu di u dopu meziornu, che u silenziu tagliò u filu di i discorsi, è che i sguardi parinu interdetti davanti à u spettaculu monumentale. Eramu à l’Ernaghju, calati in giru à un fucone à mezu à una spianata, di pettu à a Paula. Daretu, i pinzi à i Giuielli avvicinavanu visi marmerati. Quale, tra di noi, ardiscerebbe di diverte l’altri di e sò cuntemplazione cu una cacciata pumposa ? Nisunu ? Fin tantu chi s’avvicinò una di e nostre moglie – un palisemu ! – cu un buttiglione in manu chi disse : “Qualessu vole torna un bichjere di vinu ?” Un m’arricordu qualessu ricusò !
Lèlè, cu l’ochji appiccicati à e cime, a voce tracarca di rimorsi, un podia ritene e sò parolle : “Per me, ghjè quassù chi si passa a vita. Fora di a Natura, l’omu un si spanna. A sucieta hè fatta apposta pè impastughjalu. Ghjè per quessa chi, eiu, quassù mi sentu d’avé cume un paghju d’ale.”
- O lè, esagerisci sempre ! Ancu se a Natura hè cusi misteriosa, cusi bella à volte, cusi dura à d’altre, che bisogna à capiscela è à rispettala, a sucietà, un ti porta u prugressu chi ti sguassà i fastidii di a vita ? Eiu a muntagna, ghjè cume un libru, aghju bisognu di aprelu spessu, ma u tengu chjosu intantu intantu”.
- O zitelli, avete un locu tra i più belli di u mondu. Induve c’hè di tuttu, mare, muntagna, fiume, una Natura cume in pochi lochi. Fatela finita cu sti chjachjari !
-O Ghjà, tu un si micca di qui, un podi micca capisce sta forza ch’avemu, chi ci lia i stintini à sta terra. E tu, o Miche che ne pensi ?
-Eiu so ancu peghju, finalmente, ciò chi m’interessa ne sta muntagna, un hè ne a Natura, ne à bellezza di u locu, ghjè a culata, u fattu d’andà sempre più altu.
-Tu, quant’à me si crudu ! Piacè un ne hai ?
E nostre moglie che ci sentianu da luntanu, da una sola voce ci lamponu : “Ò montaseghi, un parlate più ! Fate !”
E cusi ebbimu decisu, Lèlè, Ghjacumu, Michele, ed eiu, di parte u lindumane matina.
![]() |
Powered by ScribeFire.
Alba Moltifinca
Gennaio 13, 2008
A’i primi ragi di luce,
Quandu lu bughju si scioglie,
Cume una polvera sparsa
Nant’à e chete pughjole
Da lu cumbugliu taciutu,
Apparse à Moltifau
U chjuchjulime di l’Ascu
Salmighjava e suppliche
Di povari peccatori
fasciati nè i lenzoli
Ma, né e lenze quadrate
Certi digià s’affacendanu
![]() |
Powered by ScribeFire.
E faccie a libru apertu o nutizie di Facebook
Dicembre 7, 2007
Quandu à truìta ò l’anguilla si trovanu pigliate indè a reta, adundate di paura, si pentanu di st’incontru funestu.
Cunniscite à Facebook (u libru di faccie) ? Ghjè una reta suciale. A disferenza cu a reta piscatoghja ghjé che a ghjente si lampa nentru apposta, accetta d’esse chjiappa à prò di e sò rilazione pubbliche. Eppuru u systema di Facebook un hè micca fundatu nantu a teuria di a cumunicazione, ma nantu à quella di i gruppi. Signi persona si rigistra nant’à gruppi chi ghjovanu cume riferenti. U più impurtante un hè micca l’interazione frequente tra e persone, ma i valori di i gruppi riferenti chi s’aghjunghjenu pè cumpone l’identità di a persona.
In più, signi persona si pò lia direttamente cu n’altre pè cumpone gruppi d’appartenenza. Questi gruppi ghjovanu pè trasmette è fà aduttà norme suciale. Per esempiu, unu di i t’amichi cumpra l’ultimu videoghjocu, ne voli subitu unu simule pè stà à l’ultima moda.
Facebook hè statu criatu in 2004 da Mark Zuckerberg, u presidente direttore ginerale di 23 anni. Mesi passati ha apertu “Beacon”, un novu serviziu chi avisa tutti l’amichi di una persona di a spesa ch’ella ha fattu. Se tu compri una cosa che tu voli fà sapè, per esempiu, una ferrari, un passi micca pè un spaccone perchè ghjè u sistema chi funziuneghja cusi. Ma se tu cumpri un sex toy, ti vergogni se mai tuttu u mondu a sà.
Stu ghjovi, Mark Zuckerberg ha chersu scuse da tutti i membri di Facebook pè u sò sistema chi palisà a vita ìntima. Avà ha aghjuntu un uzzione pè tene a spesa privata.
Ma Facebook tocca ancu i corsi. Stu venari passatu, u 30 di nuvembre, u gruppu “Corse à Paris
” di Facebook s’hè riunitu à u risturante a “Manu d’oru” (Main d’Or). L’eventu chi riescì da riunisce una trentina di persone, fu prumotu è urganizatu magistralmente da Lisandru C. Fra pocu tempu, i tavulini funu scutrati è principiò u chjuchjulime di e cunversazione. A certi mumenti, scappava una burla attempu di i risi. Quale c’era ? Aurelianu, Anna-Chjara, Leatizia, Lisa, Paula, è parecchji altri. Cume un pudia manca indè una serata corsa, a pulitica ebbe a sò piazza, è fu bella bella. Principiò tra Anna-Chjara è Laetizia un bellu scambiu, eppò u patrone di u locu, in brama di un cumpetitore di bella trinca, intrò in ballu. S’accapò cu Laetizia chi tense pedi à pedi. A serata finì a tempu di a sarratura di u locu. I ritratti dismostranu ch’ella fu una bella riuscita. E per me fu un grande piacè d’incuntrà giovani corsi parigini cusì avisati é cusi laziosi.
Ci vole dì pè finisce chi simu stati parechji di Moltifau, spezialmente da u paisolu di Merozini : Simona, Ghjenuvefa, Francescu, Petru-Pà. Allora, pè a prussima volta, aspettemu chi l’altri paisoli si manifestinu. Ochju strintu versu à Casiccia !
Powered by ScribeFire.
![]() |
A nutizia fresca fresca di a Casiccia
Novembre 11, 2007
A tempi d’oghje, più e case sò scantate più sò apprezzate. Signunu vole fundà u sò fucone à mezu à i chjosi chi, un hè tantu, ghjeranu sempre puppulati d’animali ammansati. Indè i tempi, e case scantate ghjeranu casacce. D’inguernu eranu subitu pigliate da a rifriscata, di stadina eranu prede di sbarazzini. Di punta à Moltifau d’insù, c’hè una funtana chjamata a Casiccia induve, di memoria persa, ci sarebbe statu una piccula casa. Pensate! L’assitati affacavanu à tutt’ore di ghjornu o di notte, bestiame, carri, un cumbugliu senza fine. Mentre chi l’animali biìanu, i patroni pusati nantu a muretta, à l’ombra, sottu à i chjalzi, scambiavanu l’ultime nutizie. D’altri hanu pensatu che u locu, vicinu à u paese, ghjera appostu pè fà un bellu lavatoghju. Cusì fu fattu à tempu d’elezione : duie vasche, una pè lavà, una pè rinchjarà ; un tettu pè sta à l’agrottu di a pioggia. Da sicuru chi stu merre qui ha consirvatu a merria.
Si sentianu e donne à e sò faccende, una chi cantava, l’altra chi cuntava una stalbatoghja cu una voce alta, quasi acellina, i zitelli girandu à l’intornu cume mosche. Certe volte ci vulia fà piazza, malvulinteru, à u bestiame, è risponde à u patrone, in brama di chjachjera, chi facia è mottu è tottu. Eppò certi giuvanotti s’avvicinavanu pè dà un ochjata à a sò prumessa fora di a casa paterna.
Eccu ciò ch’accadia à a Casiccia.
Ma quandu sò ghjunte e vitture, hanu pigliatu a piazza di u bestiame. I lavapanni hanu tenutu e donne in casa. A a fine, a Casiccia disertata s’hè transfurmata in parcatoghju. Solu, di statina, i zitelli assetati saltavanu nantu a vasca è biìanu à mani piene l’acqua legera è fresca.
Pè agarbà u locu chi un servia più, a merria ha decisu di rimette a funtana cume indè i tempi. Un ghjornu, u paisolu s’hè discidatu cu una funtana nova framanta, petre pulite, muretta liscia, begulata da u rimore di l’acqua. Sta mane qui, ghjera cambiatu cume s’ellu fussi un altru paisolu.
Ma sta statina a sicchia ha subitu tagliatu u filu à quella chjachjarona. Se u silenziu appacia u locu, a Casiccia forse pudessi diventà a Casaccia. A ghjente pè carrughji un dicia mancu una parolla di paura d’attrae u malochju.
Ebbe ! Vi possu dà una nutizia fresca fresca, chi a Casiccia ha ricumminciatu à corre, è chi u paisolu ha ritruvatu u sò benestà.
Powered by ScribeFire.
![]() |
U casgiu corsu u più caru di u mondu !
Ottobre 1, 2007
A settimana passata, mi n’andai a Versaglia pè assiste a i cuncerti dati da u Centru di Musica Barocca. Ghjunsi à a gara Rive-Droite, è subitu affacatu ‘ne u carrughju di u “Marechal Foch”, cascai à mezu à u mercà di a dumenica. Eranu 2 ore dopu meziornu. Un omu famitu un pò resiste à sti profumi di salumi, legumi, furmagli in quantità. Mi feci un giru pè mettemi in appitittu, fine à quandu un pudessi più tene, decisi d’andà à une di e cantine daretu. A mumenti di sorte, rimarcai indè a mostra di un casgiaghju una roba cunnisciuta. Ghjèranu casgiucci di Ruglianu. Sapete che qui, in Parigi, un si ne trova micca. Decisi subitu di cumpramine unu. U cummerciante mi fece l’articulu : “Cunniscite ?”. “Cume ? Un aghju da cunnosce che à mò mamma ghjè di Ersa” mi pensai. Li risposi di si. Mi spiegò ch’ellu avessi l’abitutine d’andà in vacanze qua là, è ch’ellu ghjera diventatu amicu cu stu pastore. “Spicciati una cria !” mi pensai. Li deti un bigliettu di 20 euri pè tagliala corta. Ellu mi rese 3 euri di muneta è mi fece : “Un vulete micca una buttiglia di vinu in più ?”. Deti un colpu d’ochju à e so buttiglie. Carissime ! 3 euri di più che in Parigi. Li feci “E u restu di a muneta ?”. Mi fece vede a stampetta è mi disse : “Ghjè quessu u prezzu!”. Una cria inzergatu, mi pensai : “Chi tu sia manghjatu ! Stu casgiu hè u più caru ch’aghju pagatu di a mò vita ! A saparà almenu, stu pastore, u prezzu chi tu u faci ?”. E mi n’andai in cantina pè cacciami a fame.
Powered by ScribeFire.
![]() |
Avemu un novu cunsigliere ginerale !
Settembre 16, 2007
A a fine, simu surtiti di u cumbugliu eletturale. Sta sera podemu dì, mentre chi a squadra francesa sopravince i Namibiani, chi i nostri paisani hanu riesciutu à cunservà u cunsigliere ginerale. Tramezu ottu candidati, i dadi un funu micca cappiati da u principiu. C’hè statu bisognu di manuvrà in alta pulitica, à chi avia ottenutu l’appoghju di unu, à chi di l’altru. Fattu chi u Presidente di u Cunsigliu Ginerale un’ avia nunda da perde, à u primu tornu, un ha ufficialmente sostenutu à nisunu. Stu colpu qui, ha datu u so appoghju à quellu ch’era ghjuntu u primu, u nostru cumpaisanu, Jacques Costa. Ma cu 482 voti à u secondu è 432 voti à u terzu, a partita un era micca soia. Tornà, una simana di pass’è vene, di prumesse, di calculi, d’ingagiamenti. Finalmente, Machiavelli un fu micca indè u campu di u secondu nè di u terzu chi si mantessenu, è aprinu cusì a strada à u vincidore. Avà chi u votu hè chjosu, duvemu cumplimentà quellu ch’ha avutu u più di voti, u nostru novu cunsigliere ginerale è cumpaisanu, Jacques Costa. L’auguremu di riesce indè a sò carica è di purtà alti i culori di u paese. S’ellu un hà risparmiatu u sò sudore durante a campagna, li resta assai da fà pè riunisce un cantone trapassiunatu di pulitica.
Powered by ScribeFire.
![]() |
A vergine, i banditi, a Corsica è i moltifinchi
Settembre 9, 2007
Oghje a Corsica festighja a Santa, Lavasina cusi vicina, Casamaciuli cusi altu, Luretu di Casinca cusì frescu, Bunifaziu cusì salitu è Moltifau cusì caru. E granitule pupupeleghjanu e piazze cumunale cu canti sacri chi dumandanu u perdonu à Diu. E stu perdonu, dapoi u principiu, ne avemu tutti bisognu, che, e Madonne, spessu, so state ufferte da pirati o banditi.
Pigliate a Santa di u Niolu, adurata a a Chjesa “Madona di a stella”, Teresa Mazzoni c’impara che a u quindecesimu seculu un capitanu pigliatu da u tempurale vicinu a Galeria avia impluratu a Vergine ch’ella u salvessi. Allora apparse una stella sopra a u cunventu di a Selva è sò nave fu salvata. Per ringraziamentu, ellu offrì à i frati una statua di leghju è u locu diventò caru a i peligrini chi venianu assai finu a u dicesettesimu. A sti tempi, i barbareschi straziavanu i bor’ di mare. U cunventu fu distruttu è i frati fughjinu. Prima di parte, affunonu a statua nanta una mula è a lamponu pè e strette periculose chi portanu finu a Niolu. Questa qui ghjunse un ghjornu nantu à a piazza cumunale di Casamaciuli. Eccu a storia.
Pigliate a Vergine moltifinca, adurata a a Chjesa di “l’Annunziata”. N. Grisoni ci conta che sottu à manu manca di a statua si pò leghje istu scrittu : ” Vincente, Arigho, bandito salvato dalla peste PGCMV 1647″. St’omu salvatu di i malanni fece u votu chi a statua ch’ellu avia scultatu, fece u giru di i paesi di Corsica pè esse adurata è, per via, di sparghje a sò beneficenza à tutti i Corsi. Ma un ghjornu piantò in Moltifau è ci stò.
Imaginate una cria a Corsica sana in ballu intornu a e sò ghjese chi prega pè u salvamentu di a sò anima è pè quellu di l’anime di pirati è di banditi.
Allora moltifinchi un rispamiate e vostre preghere, ma sopratuttu, pigliate u tempu d’andà a vutà pè u nostru cunsigliere ginerale è truvate mezzu ch’ellu sia di u paese…
Powered by ScribeFire.
A fin di e vacanze
Agosto 5, 2007
Dopu u 15 d’aostu, u tempu cambia, a pioggia è i ghjorni ventosi revenenu più spessu. Bench’ell’un fussi l’auturnu, si paspa digià u sò savore macerbu. Per mè, da zitellu, ghj’hè sempre statu l’annunziu di a fin di e vacanze. Eppuru quist’annu sò rivenutu u primu d’aostu, a u più caldu.
Qualchi ghjorni dopu, l’acqua hè passata, a vita parigina ha scioltu tuttu, e vacanze sò smenticate. Bè prufitatu aghju : riposu, sportu, spassighate in muntagna, cene cu amichi, mumenti in famiglia. Ghj’hè cume s’ellu fussi accadutu un pezzu fà.
Zitellu resentia sti cambiamenti cume magichi perchè mi paria di passà da un mondu à l’altru, signunu cu a sò ghjente speziale è certe volte strana. Oghjè u mondu hè dapertuttu l’istessu, i pastori, i cuntadini, i paisani campanu cume in Parigi, eccettu ch’elli sò circundati da a natura corsa.
Mi face pensà, che a Corsica, cume parechje parte di u mondu, patisce di l’unifurmità di a Cultura. E contra què, u statu francese pode pocu. Un perdimu a nostra identità colpa di a forza di a cultura Francese, ma sopratuttu colpa di u marosulu furzutu di a cultura mundiale. Parlate, cantate, mughjate in americanu ò in un novu creole corsu-francese-americanu.
Powered by ScribeFire.
Una simana di riposu
Luglio 27, 2007
Dopu trè ghjorni di muntagna, simu rivenuti una cria fiacchi. Principienu allora e vere vacanze : siesta, fiume, longhe cene. Iste vacanze eranu necessarie sopratuttu pè permette a u mo nasu feritu di ripiglia u sò parè. Devu dì chi sò statu furtunatu di cascà nantu u duttore B., ORL, originariu di Castiglione, chi m’ha seguitatu durante istu tempu è m’ha permessu di cuntinuà e mò vacanze senza troppu strazii. Faraghju un racontu di sti ghjorni di muntagna più tardi.
Entremu indè una perioda d’elezione : ieri sera u novu merre di u paese hè statu elettu, è di settembre tocca a u cunsiglieru ginerale. Indè i chjassi, a ghjente s’accoglie è chjachjareghja. Quandu c’hè pocu faccenda, chi bella occasione pè passà u tempu.
Powered by ScribeFire.
