Hè una nutizia trascaldata chi, pè Natale, nascì à Cristu Santu. Ma prighate puru à Vergine se vò vulete sapè quale chi ha sunatu u cornu. Ne u Vangelu di San Marcu, ne quellu di San Ghjuvanni ci contanu a sò nàscita. Quellu di San Matteu menziuneghja in poche parolle l’eventu. Solu quellu di San Lucca ci riporta l’affare di manera più minutata. Pè questa, mi rifergu à a traduzione di a Bibbia in corsu fatta da u Cristianu. Figuratevi che acquisìi 10 anni fà u sò Vangelu di San Lucca, scrittu à manu è fotocoppiatu.

Secondu stu libru, l’Anghjulu Gabriele annunziò à Maria ch’ella fu tocca da à grazia di Diu. Pocu dopu à nàscita di San Ghjuvanni, San Ghjaseppu, u babbu, chi ghjera di a parentella di Davidiu, si n’andò in Bettelemme pè piegassi à u dicretu di Cisariu Augustu nantu à u censimentu. E qui, una sera di dicembre di l’annu 0, nascì à Ghjesù Cristu. Cume i parenti un ebbenu di piazza in Osteria, si agruttonu ne una stalla. Dopu parturitu, a mamma impannillò u ciucciu è u misse ne una manghjatoghja. Eccu u quadru dipintu in qualche parolle.

A seguita stalbò in Greccio, un 25 dicembre di 1223 quandu San Francescu d’Assise fece a messa di Natale indè una sapera. Prisentò un quadru vivente chi figurava a nàscita di Ghjesù indè una stalla, allatatu à una sumera è à un boiu. Ci purtava u messagiu chi Ghjesù, rè mà puveracciu, averebbe pussutu nasce in qualche case intornu à u locu è chi signi persona di u populu era degna di ellu. Eppoi chi sà chi San Francescu cumpose unu di i primi puemi in lingua taliana in piazza di u latinu affinch’ellu fussi capitu da tutti : u canticu di e criature. A un’épuca induve a Chjesa luttava contra l’eresie, cume quella di i Ghjuvannali, a strada indetta da San Francescu avvicinava a riligione da a ghjente. I papi un manconu di prumote u sparghjimentu di i Francescani pè rinurà una riligione chi apparìa, di più in più, affiancata à i putenti. Una prova di sta pulitica ghjè u numaru di cunventi di nome San Francescu in Corsica. I Francescani si opposenu à i Dumenicani, criati in Spagna, apposta pè cunverte i Ghjuvannali albigesi, è in carica di l’Inquisizione. A i tempi di a rivoluzione corsa, i Francescani si tensenu accantu à Paoli.

L’usu di u presepiu, parolla sapienta chi vole dì manghjatogha (greppia in talianu), s’hè sparsu prima in Italia è prubabilmente in Corsica. I presepi napuletani funu di i più famosi. Currisponsenu à a brama di una ghjente di cultura latina di praticà una riligione privata. Eppo s’hè sviluppatu in Francia dopu a Rivoluzione pè da capu à a pruibizione di a Chjesa. Secondu l’usu, u presepiu si prepara pè l’avventu, quattru simane prima di Natale, è si smonta Pasqua Pifania passata, dopu che i Rè Maghi avessinu visitatu u Bambinu.

 

Powered by ScribeFire.

Currispundenze corse

Dicembre 24, 2007

Quandu Charles Baudelaire scrisse ’ste currispundenze, in piena rivoluzione industriale, avia in capu una lingua sapienta.
U corsu, a nostra lingua vernacula, ci permette di ghucà à riculurisce certi di i sò testi sulenni cu tinte più populare.
Eccu unu di sti ghjochi.

 

A Natura hè un tempiu in duve pilastri vivi
Cappianu à tratti cunfuse parolle.
Appena l’omu franca una machja di simbuli
da ochjate casane si sente guaitatu.

 

Cume longhi ricocchi chi finiscenu uniti
In un mischjume prufondu è bughjosu,
Stesu cume a notte è cume u chjarore,
I profumi, i culori è i soni si rispondenu.

 

Ci sò profumi freschi cume carne di ciucci,
dolci cume oboi, verdi cume pasciali,
E d’altri, cu a crescita di e cose infinite,

 

Tale l’ambra, u muscu, u benzoinu è l’incensi,
Cantendu l’ardore di l’animu è di i sensi,
Prusperanu currotti, ricchi è triunfanti.

 

Adattatu da Charles Baudelaire


Powered by ScribeFire.

Mi pensava di ghjunghje à mezu à u cumbugliu tra Corsi è cuntinentali. Ma u tempu di a rivoluzione hè bellu passatu, appena s’ella fubbe una spinta à l’intrata di u “Palais des Sports de Levallois”. U spettaculu paria un culossu à l’americana : trenta cumedianti è cantadori, nomi cunnisciuti, un cartellone tamantu tamantu nantu u frontispiziu di u “Palais Marcel Cerdan”. Arrivati quà-là, vestuti cume prìncipi americani, ci truvàimu circundati da u silenziu è da a quietà di u foriporta pariginu. A facciata sfacciata un purtò ne cartellone ne annunziu. A l’intrata c’era solu u tavulinu cupertu d’affissi, di CD, cu un cartulinu rusulatu scrittu cu “VIP”. Da sicuru chi ci aspettavanu à noi i Corsi !

Noi, corsi americani, un cunniscìamu à nimu, piazze pigliate è belle pagate, ci truvàimu à mezu à un ginnasiu di pugilatu trasfurmatu apposta pè l’uccasione. Quandu i lumi s’accesenu, eramu partuti pè 2 ore di spettaculu. Quellu chi, à u principu, un sapìa una parolla di a Storia di Corsica, escerebbe cu pocu di più. Eccettu u votu di e donne è qualchi nomi cume Marboeuf, l’argumentu di l’opera ghjèra piuttostu una visione d’artistu. In fattu, a parte maghjò di a rivoluzione corsa stalbò contr’a Genuva da 1729 à 1767, Paoli, u figliolu, apparse solu a partesi di 1755. L’artistu un s’hè interessatu che à st’ultima parte, è sopra di tuttu, à u persunnaggiu di Pasquale Paoli.

Pasquale Paoli, u babbu di a patria, u omu straordinariu : ginerale curagiosu, omu di Statu è di statura mundiale, in avanza nant’à u sò tempu ! votu di e donne, dichjarazione di i diritti umani, accoltu di strangeri giudei è musulmani ! Chi furtuna che un omu cusì caschessi appuntu nantu à a Corsica !

I quadri di u spettaculu si seguitònu à mezu à una scena chi figurava un ospidale pischiatricu. Fattu di canti, di balli, di cumbattimenti di spadaccini, signi quadru era bè costruitu è esiguitu da ghjenti di talentu qualsiasi cantadori, ballerini, cumbattenti, cumedianti. Certe voce, sopratuttu di donne, ci echeghjiavanu in fondu à u corpu.

A un mumentu, allora chi una veduva pumposa intunava un lamentu singhjuzzosu, eccu a sunurizazione chi si messe à sciappittà. I microfoni parianu più fatti pè cummentà i pugilati che pè sparghje à voce cantata. Face che 60% di u spettaculu fu datu in “play back”. Chi peccatu vistu u talentu di l’artisti ! D’altronde, di parechji nomi chi eranu nantu à l’affissi, un s’hè intesu che un arrigistramentu. Di Ciosi, Micaëlli, Simeoni, mancu un pellu !

L’ultimu quadru fù pè u “Diu vi Salve Regina”, pè stu pocu hanu staccatu e prese di i microfoni, è hanu datu di a voce. Hanu ricevutu una bella mansa di sciaccamani méritati. Sarebbe statu ancu di megliu di prisentà signi unu di sta quarantina d’artisti chi hanu fattu una prestazione più che unurevule.

In poche parolle, un bellu spettaculu chi patì di una cattiva urganizione è di un ingeniere di sonu sgalabatu. Speremu ch’ellu si migliuressi pè dà tuttu u sò putenziale.

Powered by ScribeFire.

 

Extrait sur daylimotion : La révolution corse [15-12-2007]
envoyé par Miki_

Extrait sur daylimotion : Revolution Corse 1hournal de 13h sur TF1 – 11 Décembre 2007
envoyé par Adecec

Oghje, pè i cristiani, u ghjornu hè devotu a Maria Vergine Immaculata Cuncezzione. Stu cultu antichissimu in Uriente, fu adduttatu in Uccidente à u settesimu seculu. Pè noi i corsi, vulerebbemu ch’ellu fussi dinò a Festa di a Nazione.

Cumu trascioglie sta quistione gurdiana ? Pruvemu da stabilisce qualchi puntelli storichi !

Versu u 1729 principiò a rivoluzione corsa nantu à quale Antò-Maria Graziani difende a tesi chi a vera causa di e baruffe hè a nigazione di u putere di raprisentazione di nutabili corsi, è micca u fattu di u populu stumacatu da l’impositi genuvesi (confere bigliettu precedente).

A st’epuca, Luigi u XV suvranighjò a Francia, aiutatu da u Cardinale Fleury. A quistione pulitica principale ghjèra l’impurtantissimu debitu di u Statu chi guidava una pulitica internaziunale pacifista. A Francia un avia micca i mezi di sustene una guerra. Eppuru Luigi u XV si lampò ne a guerra di Successione di Pologna pè dà a manu à u sò sociariu, u rè Stanislas Leszczynski.

Attempu, l’Europa cunniscìa a prupagazione de l’idee framassoniche (confere bigliettu precedente) venute d’Inghilterra. A prima loggia taliana fu inpiantata in Fiurenza in 1732. I frati operavanu pè un putere reale più egalitariu chi tenessi contu di e qualità inerente a una persona è micca solu di u culore di u sò sangue. Certi suvrani pensonu ch’elli pudianu raprisentà un contruputere di rimpettu à a vechja nubiltà cunservativa. In Francia accadò tuttu u cuntrariu, u Parlamente di Parigi, sottu u pretestu di difende u populu, sostense a vechja nubiltà contra u rè.

Versu 1735, in Corsica, e baruffe è, si pò dì, a guerra civile culminava. I nutabili è i nobili corsi avianu riesciutu da sullevà à maghjò parte di u populu. A listessu tempu, e manovre diplumatiche andavanu forte : u canonicu Orticoni chi battagliava da pò 1731 ottense in 1735 un sustegnu di a Curia Rumana, d’altrò trattave sicrete pruvavanu dà cunvince u rè di Spagna di piglià a Corsica sottu tutela, forse si priparava ancu a sventura di u rè Tiodoru, è in più bella u listessu pattu fu uffertu in 1734 à a Francia per mezu di de Cursay é Maillebois . Figuratevi allora u statu d’animu di i capi corsi a u capu d’annu 1735.

Parechji storichi pensanu oghje chi a Cunsulta d’Orezza chi stalbò l’ottu di ghjennaghju 1735 priparava a sottumessa di a Corsica à un regnu altru chi Genuvese è sottu cundizione di rispettà i diritti naturali di i nutabili è di i nobili corsi. Durante sta cunsulta fu adduttata a prima costituzione corsa, redatta da Sebastianu Costa, chi dò u putere a 3 primati, Giafferi, Paoli è Ceccaldi. A cunsulta di Corti, u 30 di u listessu mesu, aghjunse uni pochi articuli tra qualessi si truvò quellu chi stabilì l’innu corsu, “Dio vi salve regina”. Un vi scurdate chi, quist’annu, Pasquale Paoli tuccò appena 10 anni.

Allora, perchè i primati pieni di saviezza ebbenu da piglià sta decizione ? Durante e guerre a fede hè un puntellu impurtantissimu pè cumbattenti adundati di paura. Un innu riligiosu aiuta da tene à mente a prutezione di Diu. Ma se i capi corsi seguitessinu solu stu scopu averebbenu decisu dinò di a bandera. Ma a bandera corsa hè venuta dopu l’assaltu di a Citadella di Bastia da Gaffori in 1745.

In quantu à me, a scelta di l’innu corsu à a cunsulta di Corti u 30 di ghjennaghju hè un segnu diplumaticu mandatu versu u rè di Francia. In fattu, a Francià era cunsiderata cume u paragone di a Munarchia assoluta di dirittu divinu. U battesimu di Clovis cunsacrò i rè di Francia cume discendenti di u rè Davide secondu à legge sàlica, è di fattu apparentatu à a tribù di Giuda. Di quessa vene che u suvranu francese supranava tutti l’altri suvrani. Di quessa dinò vene u tradiziunale sustegnu di a Francia à u Papa. D’altrò parechji suvrani francesi, cume Santu Luigi u IX è Luigi u XIII, si sò devoti à a Vergine Maria. Luigi u XIII messe a Francia sottu a sò divina prutezione in 1638.

Tuttu què mi cunforte in u pensà chi u sceltu di una festa di a Nazione stu ghjornu qui un si pò capisce. Forse, u ghjornu di a cunsulta di Sant’Antone di a Casabianca u 4 di lugliu 1755 chi vidì a custituzione di Paoli sarebbe andatu bè. Eppò, se Paoli ebbe da affruntà a Francia, fu perchè Luigi u XV cambiò di pulitica, hè invece di risica a guerra contru à Genuva chi averrebe aggravatu u debitu francese, aiutendu à Genuva, ha vistu un mezu di mette a manu nantu à a Corsica diplumaticamente senza dannu, à prò di u cummerciu mediterraniu.

Certu, Paoli si sentì traditu da i putenti, ma un hè micca sicuru ch’ellu fu in fondu à ellu contrà à Francia. Pè prova, u sò ritornu dopu u 30 di nuvembre 1789 (confere bigliettu precedente) quandu l’idee di l’Illuminismu parianu à a fine di spannassi.

Ma possu sempre esse d’accunsentu chi un bell’agliaghju si pone à a fine di ghjennaghju.

Powered by ScribeFire.

 

Quandu à truìta ò l’anguilla si trovanu pigliate indè a reta, adundate di paura, si pentanu di st’incontru funestu.
Cunniscite à Facebook (u libru di faccie) ? Ghjè una reta suciale. A disferenza cu a reta piscatoghja ghjé che a ghjente si lampa nentru apposta, accetta d’esse chjiappa à prò di e sò rilazione pubbliche. Eppuru u systema di Facebook un hè micca fundatu nantu a teuria di a cumunicazione, ma nantu à quella di i gruppi. Signi persona si rigistra nant’à gruppi chi ghjovanu cume riferenti. U più impurtante un hè micca l’interazione frequente tra e persone, ma i valori di i gruppi riferenti chi s’aghjunghjenu pè cumpone l’identità di a persona.
In più, signi persona si pò lia direttamente cu n’altre pè cumpone gruppi d’appartenenza. Questi gruppi ghjovanu pè trasmette è fà aduttà norme suciale. Per esempiu, unu di i t’amichi cumpra l’ultimu videoghjocu, ne voli subitu unu simule pè stà à l’ultima moda.

Facebook hè statu criatu in 2004 da Mark Zuckerberg, u presidente direttore ginerale di 23 anni. Mesi passati ha apertu “Beacon”, un novu serviziu chi avisa tutti l’amichi di una persona di a spesa ch’ella ha fattu. Se tu compri una cosa che tu voli fà sapè, per esempiu, una ferrari, un passi micca pè un spaccone perchè ghjè u sistema chi funziuneghja cusi. Ma se tu cumpri un sex toy, ti vergogni se mai tuttu u mondu a sà.

Stu ghjovi, Mark Zuckerberg ha chersu scuse da tutti i membri di Facebook pè u sò sistema chi palisà a vita ìntima. Avà ha aghjuntu un uzzione pè tene a spesa privata.

Ma Facebook tocca ancu i corsi. Stu venari passatu, u 30 di nuvembre, u gruppu “Corse à Paris :D ” di Facebook s’hè riunitu à u risturante a “Manu d’oru” (Main d’Or). L’eventu chi riescì da riunisce una trentina di persone, fu prumotu è urganizatu magistralmente da Lisandru C. Fra pocu tempu, i tavulini funu scutrati è principiò u chjuchjulime di e cunversazione. A certi mumenti, scappava una burla attempu di i risi. Quale c’era ? Aurelianu, Anna-Chjara, Leatizia, Lisa, Paula, è parecchji altri. Cume un pudia manca indè una serata corsa, a pulitica ebbe a sò piazza, è fu bella bella. Principiò tra Anna-Chjara è Laetizia un bellu scambiu, eppò u patrone di u locu, in brama di un cumpetitore di bella trinca, intrò in ballu. S’accapò cu Laetizia chi tense pedi à pedi. A serata finì a tempu di a sarratura di u locu. I ritratti dismostranu ch’ella fu una bella riuscita. E per me fu un grande piacè d’incuntrà giovani corsi parigini cusì avisati é cusi laziosi.

Ci vole dì pè finisce chi simu stati parechji di Moltifau, spezialmente da u paisolu di Merozini : Simona, Ghjenuvefa, Francescu, Petru-Pà. Allora, pè a prussima volta, aspettemu chi l’altri paisoli si manifestinu. Ochju strintu versu à Casiccia !

Powered by ScribeFire.

 

u 30 di nuvembre 1789

Dicembre 2, 2007

Circa u 1780, i giovanni corsi si n’andavanu spessu a studia in Italia pè quantu eranu di famiglia di sgiò. Ciuttati ‘ne a sbucciata di a framassoneria, sparsa da l’inglesi in tutta l’Europa, avianu fattu soie l’idee di una munarchia più egalitaria. A prima loggia francese criata in 1688 à “Saint Germain en Laye” fu chjamata Perfetta Egalità. A prima loggia taliana fu inpiantata in Fiurenza in 1732. Certe d’isse logge truvonu u sustegnu di sovrani, cume u re Vittoriu Amedeu III, chi volianu mudernizà u sò regnu. Ma prestu, a Ghjesa, difendendu e parte di a vechja Nubiltà, riagì pisendu a minnaccia di scumunicazione. L’idea di l’Illuminismu, secondu chi a scienza, a ragione, a saviezza, duvianu guidà u mondu in piazza di u dirittu divinu chi, ellu, favurizava u culore di u sangue, ’st’idea, nata in Inghilterra, spannava in ognilocu.
Quandu Antone-Cristofanu Saliceti andò in Fiurenza pè studia u Dirittu Rumanu, un c’era bisognu di suvu affinche ’st’idee crescinu ‘ne u so cervellu. I picculi sgiò corsi incaricati d’uffici di ghustizia ò di amministrazione eranu affucati da a nubiltà francese. U Salcetu di Rustinu, chi visse cresce Antone-Cristofanu, hè, vicinu a Merusaglia, u paese di Paoli. In 1789, Saliceti avucatu di 32 anni, fu elettu tra i dui raprisentanti di u Terzu Statu di Corsica à i Stati Ginerali francesi. A Corsica d’allora chi era puppulata da circa 150 000 persone, valia almenu 3 raprisentanti.
U 30 di nuvembre 1789, nanta a richiesta di Saliceti, l’Assemblea Naziunale Francesa vutò u dicretu : «a Corsica face parte di l’Imperiu francese, i sò abitanti devenu esse regulati da a listessa costituzione di i francesi, da st’ora, u rè sara pregatu di purtà è di fà eseguisce tutti i dicreti di l’Assemblea Naziunale». A a seguita, nant’a a richiesta di Mirabeau, vutò un secondu dicretu chi dichjarava un’amnistia per quelli chi, dopu avè cumbattutu, si sò spatriati seguentamente à a cunquista di a sò isula, e chi un hanu micca cummessu delitti. Fu quessu chi permesse à Paoli di vultà in Corsica.

Powered by ScribeFire.

 

Un corsu indè i cistercensi

Novembre 25, 2007

Fu u papa San Gregoriu dettu u monacu chi introdosse u monachesimu in Corsica. Benchè i munasteri d’issi tempi restanu da truvà, a Corsica un manca di cunventi : Calacuccia, Ruglianu, Belgudè,… Certi hanu ancu ospitatu eventi storichi maggiori, cume Sant’Antone di a Casabianca in Castagniccia chi ha vistu a nomina di Pasquale Paoli capuginerale di a Nazione, è cume San Francescu di Caccia in Castifau induve hè stata priparata a Costituzione di a Nazione.

Un monachesimu ha principiatu in Egittu versu u IV seculu. I cristiani perseguitati si ritiravanu ne u disertu pè pregà in sicurezza. Sant’Antone è Pacomiu funu dei piu cunnisciuti. Eppò ghjunse à u V seculu San Benedettu di Nurcia chi fundò u Cunventu di Monte Cassinu à mezu à Roma è à Napuli. Cume i peccatori pudìanu gode a so fede quietamente, San Benedettu racummandò di spende u tempu tra e preghere di a ghjurnata, travagliendu. A parte di u XI seculu, i cistercensi ripiglionu a listessa regula è sparsenu i sò cunventi da tutta l’Europa. Uni pochi funu famosi cume San Bernardu chi fundò l’Abbazia di Clairvaux a u XII seculu.

In cuntinente, l’Abbazia di u “Thoronet” fu anch’ella fundata da i cistercensi. Ghjè un locu magnificu, rimastu quasi cume à l’origine. Monumentu storicu, e visite sò spessu urganizate cu accumpagnadori. Se vò andate sti ghjorni qui, avarete forse a furtuna di cascà nant’à unu chi face sente u ribombu di a navata centrale cantendu u nostru Diu vi salve Regina. Si chjama Antone, cume u primu di i frati, è pare ancu ch’ellu ghjè di a Porta.

A u XIII seculu, so criati l’ordini mendicanti, i Dumenicani è i Francescani. A preghera è u travagliu un avianu micca avvicinatu i frati cistercensi da u populu. A u cuntrariu, l’ordini mendicanti spendenu u sò tempu à predicà è à insegnà i Vangeli à a ghjente. E cusì pigliònu à rileva. Ma que ghjè un altra storia.

Abbazia di u Thoronet

lea nantu http://www.romanes.com/

Powered by ScribeFire.

 

A tempi d’oghje, più e case sò scantate più sò apprezzate. Signunu vole fundà u sò fucone à mezu à i chjosi chi, un hè tantu, ghjeranu sempre puppulati d’animali ammansati. Indè i tempi, e case scantate ghjeranu casacce. D’inguernu eranu subitu pigliate da a rifriscata, di stadina eranu prede di sbarazzini. Di punta à Moltifau d’insù, c’hè una funtana chjamata a Casiccia induve, di memoria persa, ci sarebbe statu una piccula casa. Pensate! L’assitati affacavanu à tutt’ore di ghjornu o di notte, bestiame, carri, un cumbugliu senza fine. Mentre chi l’animali biìanu, i patroni pusati nantu a muretta, à l’ombra, sottu à i chjalzi, scambiavanu l’ultime nutizie. D’altri hanu pensatu che u locu, vicinu à u paese, ghjera appostu pè fà un bellu lavatoghju. Cusì fu fattu à tempu d’elezione : duie vasche, una pè lavà, una pè rinchjarà ; un tettu pè sta à l’agrottu di a pioggia. Da sicuru chi stu merre qui ha consirvatu a merria.
Si sentianu e donne à e sò faccende, una chi cantava, l’altra chi cuntava una stalbatoghja cu una voce alta, quasi acellina, i zitelli girandu à l’intornu cume mosche. Certe volte ci vulia fà piazza, malvulinteru, à u bestiame, è risponde à u patrone, in brama di chjachjera, chi facia è mottu è tottu. Eppò certi giuvanotti s’avvicinavanu pè dà un ochjata à a sò prumessa fora di a casa paterna.
Eccu ciò ch’accadia à a Casiccia.
Ma quandu sò ghjunte e vitture, hanu pigliatu a piazza di u bestiame. I lavapanni hanu tenutu e donne in casa. A a fine, a Casiccia disertata s’hè transfurmata in parcatoghju. Solu, di statina, i zitelli assetati saltavanu nantu a vasca è biìanu à mani piene l’acqua legera è fresca.
Pè agarbà u locu chi un servia più, a merria ha decisu di rimette a funtana cume indè i tempi. Un ghjornu, u paisolu s’hè discidatu cu una funtana nova framanta, petre pulite, muretta liscia, begulata da u rimore di l’acqua. Sta mane qui, ghjera cambiatu cume s’ellu fussi un altru paisolu.
Ma sta statina a sicchia ha subitu tagliatu u filu à quella chjachjarona. Se u silenziu appacia u locu, a Casiccia forse pudessi diventà a Casaccia. A ghjente pè carrughji un dicia mancu una parolla di paura d’attrae u malochju.
Ebbe ! Vi possu dà una nutizia fresca fresca, chi a Casiccia ha ricumminciatu à corre, è chi u paisolu ha ritruvatu u sò benestà.

Powered by ScribeFire.

Arapa in Vincennes

Novembre 3, 2007

Da sicuru, un fuste micca andati à stu cuncertu privatu datu à u Spaziu Daniele Sorano in “Vincennes” stu 27 d’ottobre. Aghju avutu a furtuna di tuccà un’invitazione à l’ultimu mumentu. Un aghju rifusatu, pensate puru : Ghjacumu Culioli, Don Matteu Santini è Ghjuvan Carlu Papi. U grupu Arapà ghjera quasi à u cumpletu, un mancava che Ghjuvan Michele Panunzio.
U teatru era pienu à tappu à a vera moda corsa : tutti eranu amichi è amichi d’amichi. Ghjera una riunione di famiglia tamanta. E parolle di l’artisti ghjeranu à u piacè. Si parià una veghja cume indè i tempi, cu tuttu un paese accoltu. Aviste dettu a vostra, ch’elli hanu da canta a soia. E cantatu l’hanu puru, à listessu tempu veri prufissiunali è appassiunati di a Musica è di a Corsica.
Sta sera qui si sò fatti piacè pè u notru piacè. Tre voce eccezziunale ! Ghjuvan Carlu ci lampò una voce chjara, massicia, bè posta chi un trimuleghja manch’appena. Ghjacumu sciaccò un tonu putente, altu, chi venia da u fondu di l’esse, è chi ci pigliò à l’ossi. A voce di Don Matteu s’assumigliò à u granitu di i sentinelli. Pensate quantu e canzone si sò campate da sorte di sti petti bramosi.

I trè artisti pigliònu i spettadori da a manu e li fecenu fà un viaghju indè u sò universu fattu di passione di a Musica è di quella di a Corsica. Aghju capitu subitu che se Ghjuvan Carlu saltava cume una pucia ghjera u spechju di ciò chi accadì indè u sò capu cu l’estru musicale. I culori ghjeranu diversi, certe volte legeri, d’altre gravi. Ebbimu ancu à Florian di a star academia chi ci ha cantatu “without you” di “U2″. E tuttu u mondu ha ripigliatu in core.

Cume à l’ultima canzona, Diu vi Salve Regina, a ghjente arritta, à mezu à i sciaccamani chi un finianu micca, cantò tutti insemi u nostru innu. U teatru trimava dapertuttu.

Allora, vi sentite una cria gelosi. Pudete sempre cumprà unu di i sò dischi.

Powered by ScribeFire.

Chjami aghjalesi

Novembre 3, 2007

U sole pesava quant’ un piombu nantu à i boi affannati da u tribbiu. Indè l’aghja, u granu trasaltava à mezu à a paglia, allora chi i paisani laziosi, staffile in manu, assicureghjinu chi a tribbiera giressi tondu. A gioia di gode frà pocu u stantu di l’annu, dete forza à e voce aghjalese chi adundonu u circondu.

Eiu, cume tanti corsi parigini, fui luni sera passata à u caffè de i sporti in Parigi, pè stà à sente à u grupu miticu di u riacquistu. A l’usu campagnolu, e manovre accadonu à u bancu, dopu uni pochi colpi di whisky, di champagne è di vinu. Ciò ha dì prima chi u locu un hè micca male, chi si manghja bè à bon pattu, avìamu tutti quanti pruvatu. Quandu e voce funu riscaldate, i chjami pudinu principià. Ricapizzati di punta à u bancu, intornu à una chitarra, i cantadori si messenu à suffià u ventu è u tonu di e sò canzone à voce spurgulate. Parìa ch’elli avessinu sempre u fiatu di sò vint’anni à l’usciu di u liceu.

L’avete cunisciuti ? funu i Chjami Aghalesi. Un ci site micca stati, neancu a u cuncertu u lindumane à Lagny ? Disgraziati chi vò site ! Eiu, mi n’arricurdaraghju pè un bellu pezzu d’ista serata.

Powered by ScribeFire.